Teoria simțurilor sau petrecerea senzorială

Fiecare persoană are cinci simțuri senzoriale de bază: gustul, auzul, mirosul, văzul și simțul tactil. Cel mai important dintre toate este abilitatea de a vedea. Dacă totul funcționează cum trebuie, fiecare percepție senzorială este ca o petrecere pentru organismul nostru.

Văzul

Cu ajutorul văzului percepem până la 80% din toți stimulii, atât culoarea, structura, forma, mărimea, luminozitatea, distanța, cât și aspectul spațial. Receptorii din ochiul uman pot procesa stimuli cu o lungime de undă de 400-760 nm. Pentru vederea alb-negru sunt responsabili receptorii numiți bastonașe, iar pentru vederea cromatică - receptorii numiți conuri. Împreună numără în jur de 130 de milioane de receptori. Ochiul uman are trei tipuri de conuri - pentru culoarea albastră, verde și roșie. Prin aceasta ne diferențiem, de exemplu, de câini care au numai două tipuri de conuri, nefiind capabili să distingă între culoarea verde și roșie, la fel ca unele persoane ce suferă de tulburări ale percepției cromatice. Cu atât mai mult pot să își folosească abilitățile de vânătoare în întuneric. În schimb, reptilele și păsările au patru tipuri de conuri, deci văd mult mai colorat decât oamenii. }n cazul oamenilor la transmiterea percepției vizuale participă în mod semnificativ rodopsina, un derivat al vitaminei A. Dacă avem un deficit de vitamina A, este posibil să suferim de orbirea de noapte.

Iluzie optică - punctul în care nervul optic iese din ochi, există un spațiu de 2 mm în care nu se află receptori și care este responsabil pentru percepțiile vizuale confuze.

Un mic test: Încercați să amestecați pentru prieteni în iaurtul de banane puțin colorant alimentar roșu și întrebați-i ce aromă are iaurtul conform aspectului. Răspunsurile vor fi cu siguranță asociate cu fructele roșii. Apoi, priviți următoarele imagini - ne înșeală propria vedere?

la apropierea și îndepărtarea feței de imagine cercurile se rotesc

în interior vedem un triunghi alb care în realitate nu există

SIMȚUL TACTIL

Receptorii tactili sunt percepuți de întreaga suprafață a corpului, iar creierul trebuie să îi selecteze. Cei mai mulți receptori se află pe vârfurile degetelor și pe vârful limbii, ceea ce înseamnă că aceste părți ale corpului sunt cele mai sensibile. Partea cea mai puțin sensibilă a corpului este spatele. Pe limbă percepem două vârfuri aflate la o distanță de numai 1 mm, pe spate însă doar la o distanță de 50 mm. Fiecare om are cinci degete, dar există și oameni cu șase degete. În schimb, personajele din desenele animate au numai patru degete pentru ca percepția mișcării acestora și a prinderii să pară mai realiste.

Un mic test: Introduceți într-un sac negru opac câteva păpuși/animale și încercați să le recunoașteți doar atingându-le.

AUZUL

Organul senzorial al auzului este urechea și componentele acesteia - timpanul, ciocanul, nicovala, scărița și melcul (cohleea). Oamenii percep frecvențele aflate în intervalul de 20-20 000 Hz. Dar de exemplu, câinele percepe 30-45 000 Hz, pisica 15-50 000 Hz, iar liliacul până la 100.000 Hz. Datorită acestui fapt la animale auzul este un simț mult mai important. Omul nu este capabil să localizeze exact direcția și originea sunetului și astfel pot apărea des halucinații auditive (senzația că cineva umblă prin apartament, că auzim șoapte, muzică etc.). Numai unul din zece mii de oameni are așa-numitul auz absolut, ceea ce înseamnă că este în stare să distingă tonurile individuale. Spre deosebire de receptorii de miros, de exemplu, receptorii auditivi nu se pot regenera.

Un mic test: Introduceți în recipiente mici opace diferite materii prime (linte, sare, cafea, paste) și încercați să identificați conținutul fiecărui recipient cu ajutorul auzului.

GUSTUL ȘI MIROSUL

Mirosul este foarte strâns legat de gust. Cu ajutorul mirosului omul este capabil să distingă chimicalele dispersate în aer, iar cu ajutorul gustului distinge substanțele dizolvate în apă (salivă).

Organul olfactiv este mucoasa puternic vascularizată cu un număr mare de conducte sebacee care o păstrează umedă în mod constant. Are o mărime de numai 4 cm2(la câine peste 150 cm2), conținând aprox. 15 mil. de receptori, datorită cărora omul poate distinge până la 10 000 de mirosuri diferite. Nu suntem însă capabili să identificăm concentrația acestora. La fiecare 30 până la 60 de zile, receptorii și celulele olfactive de susținere se regenerează. Oamenii au așa-numitul organ al lui Jacobson (deși puțin dezvoltat) care permite percepția feromonilor cu ajutorul simțului olfactiv și pe baza aceasta alegerea unui potențial partener.

Din punct de vedere senzorial, cel mai important simț este gustul. Gustul este ascuns în 5-10 mii de papile gustative, fiecare dintre ele conținând 50-100 de celule senzoriale. Fiecare papilă conține celule pentru percepția tuturor gusturilor de bază - sărat, dulce, acru, amar si umami.

În timp substanțele dulci și umami le recunoaștem doar la o concentrație mai ridicată (nu este necesară avertizarea cu privire la o sursă de zaharuri și proteine), alte substanțe (mai ales pe cea amară) o putem recunoaște chiar și în concentrații nesemnificative (avertizarea naturii cu privire la substanțele toxice, necoapte sau periculoase în vreun fel). Unii dintre acești receptori sunt situați și în stomac, iar după consumarea substanțelor toxice induc voma. În timpul mestecării mirosul pătrunde în cavitatea nazală și astfel percepem atât gustul, cât și mirosul.

Un mic test: Înainte de a mânca încercați să vă prindeți nasul și să mestecați mâncarea. Nu veți simți nimic, în afară de gusturile de bază. La eliberarea nasului substanțele dispersate în aer trec din cavitatea bucală în nas, iar noi suntem capabili să recunoaștem un anumit aliment.

Doriţi să aflaţi mai multe informaţii?